Despre carte: 2010 / După pierderile catastrofale din 1941, când Armata Roșie și-a pierdut fosta superioritate în vehiculele blindate , comandamentul Armatei Roșii a trebuit să facă un pariu pentru cavalerie, mărind de șapte ori numărul diviziilor de cavalerie. Dar, indiferent de propaganda antisovietică, cavaleria roșie nu a mers niciodată cu săbiile trase în atacuri sinucigașe asupra tancurilor - corpul de cavalerie al Marelui Război Patriotic avea arme grele și putere de foc incomparabile cu armatele de cavalerie ale Războiului Civil. Astfel, autorul acestei cărți a fost comandantul unei baterii de mortar a Regimentului 37 Gardă Don Cazaci, care a luptat pe mii de kilometri din Caucaz până în Alpii austrieci. Aceste memorii resping complet credința populară conform căreia cavaleria ar fi fost „învechită fără speranță” chiar înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, aducându-le un omagiu cazacilor sovietici care adăpau caii din Oder, Dunăre, Spree și Elba..